El Zorab, de George Cosbuc, varianta originala

El-Zorab

La paşa vine un arab,
Cu ochii stinşi, cu graiul slab.
– „Sunt, paşă, neam de beduin,
Şi de la Bab-el-Manteb vin
Să vând pe El-Zorab.

Arabii toţi răsar din cort,
Să-mi vadă roibul, când îl port
Şi-l joc în frâu şi-l las în trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Şi nu l-aş da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Şi de amar îndelungat,
Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!

Ai mei pierduţi sunt, paşă, toţi:
O, mântuie-i, de vrei, că poţi!
Dă-mi bani pe cal! Că sunt sărac!
Dă-mi bani! Dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cât socoţi!

El poartă calul, dând ocol,
În trap grăbit, în pas domol,
Şi ochii paşei mari s-aprind;
Cărunta-i barbă netezind
Stă mut, de suflet gol.

– „O mie de ţechini primeşti?
– „O, paşă, cât de darnic eşti!
Mai mult decât în visul meu!
Să-ţi răsplătească Dumnezeu,
Aşa cum îmi plăteşti!

Arabul ia, cu ochii plini
De zâmbet, mia de ţechini –
De-acum, de-acum ei sunt scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
N-or cere la străini!

Nu vor trăi sub cort în fum,
Nu-i vor cerşi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Şi vor avea şi ei ce da
Săracilor de-acum! –

El strânge banii mai cu foc,
Şi pleacă, beat de mult noroc,
Şi-aleargă dus d-un singur gând,
Deodată însă, tremurând,
Se-ntoarce, stă pe loc.

Se uită lung la bani, şi pal
Se clatină, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveşte drept;
Cu paşii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.

Cuprinde gâtul lui plângând
Şi-n aspra-i coamă îngropând
Obrajii palizi: – „Pui de leu,
Suspină trist. Odorul meu,
Tu ştii că eu te vând!

Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mâna lor,
Ei n-or avea cui da!

Ei nu vor mai ieşi cu drag
Să-ntindă mâinile din prag,
Să-i iau cu mine-n şea pe rând!
Ei nu vor mai ieşi râzând
În calea mea şirag!

Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmându-te la pas,
Nici în genunchi la al tău glas
El nu va mai cădea!

Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui şoim uşor
Ca să-ţi împuşte şoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!

Nu vei zâmbi, cum saltă-n vânt
Ardun al tău în alb vestmânt;
Şi ca să simţi sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o să pui
Urechea la pământ!

O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum ţii tu nările-n pământ
Şi coada ta fuior în vânt,
În zbor de rândunea!

Cum mesteci spuma albă-n frâu,
Cum joci al coamei galben râu.
Cum iei pământul în galop
Şi cum te-aşterni ca un potop
De trăsnete-n pustiu!

Ştia pustiul de noi doi
Şi zarea se-ngrozea de noi –
Şi tu de-acum al cui vei fi?
Şi cine te va mai scuti
De vânturi şi de ploi?

Nu vor grăi cu tine blând,
Te-or înjura cu toţi pe rând
Şi te vor bate,-odorul meu,
Şi te-or purta şi mult, şi greu;
Lăsa-te-vor flămând!

Şi te vor bate,-odorul meu,
Să mori tu, cel crescut de noi!…
Ia-ţi banii, paşă! Sunt sărac,
Dar fără cal eu ce să fac:
Dă-mi calul înapoi!

Se-ncruntă paşa: – „Eşti nebun?
Voieşti pe ianiceri să-i pun
Să te de-a câinilor? Aşa!
E calul meu, şi n-aştepta
De două ori să-ţi spun!

– Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!

Al meu e! Pentru calul meu
Mă prind de piept cu Dumnezeu –
Ai inimă! Tu poţi să ai
Mai vrednici şi mai mândri cai,
Dar eu, stăpâne, eu?

Întreagă mila ta o cer!
Alah e drept şi-Alah din cer
Va judeca ce-i între noi,
Că mă răpeşti şi mă despoi,
M-arunci pe drum să pier.

Şi lumea te va blestema,
Că-i blestem făptuirea ta!
Voi merge, paşă, să cerşesc,
Dar mila voastră n-o primesc –
Ce bine-mi poţi tu da?

Dă paşa semn. – „Să-l dezbrăcaţi
Şi binele în vergi i-l daţi!
Sar eunucii, vin, îl prind –
Se-ntoarce-arabul răsărind
Cu ochii îngheţaţi…

El scoate grabnic un pumnal,
Şi-un val de sânge, roşu val
De sânge cald a izvorât
Din nobil-încomatul gât,
Şi cade mortul cal.

Stă paşa beat, cu ochi topiţi,
Se trag spahiii-ncremeniţi.
Şi-arabul, în genunchi plecat,
Sărută sângele-nchegat
Pe ochii-nţepeniţi.

Să-ntoarce-apoi cu ochi păgâni
Şi-aruncă fierul crunt din mâini:
– „Te-or răzbuna copiii mei!
Şi-acum mă taie, dacă vrei,
Şi-aruncă-mă la câini!

Anunțuri

El Zorab, necenzurat

El Zorab

la pasa vine un arab,
f***t in cur si ras in cap.
sunt pasa neam de beduin
si de la p***a matii vin,
sa-l vand pe el zorrab

la pasa vine alt arab,
la fel ca primul,
dar mai slab,
si fiindca nu avea blazon
trimise vorba prin planton
c-ar vrea sa vanda un cal

iese pasa in pridvor
tarandu-si p***a pe covor
si c****e in carucior
sa-i fie mersul mai usor.
(pasa)
trezi-mi-ati somnul f..-v-as
ce sunt eu pasa sau geambas?
va tine-ti scai de c**ul meu
sa-mi vindetzi fel de fel de cai
(arabul)
o,pasa;o maria ta,ce p**a mea te-nfurii asa
ce itzi varai calul pe gat
f**u-te-n limba sa te f**t
ce imi belii cu mana mielul
vedea-ti-as oasele la Belu
(arabul)
o pasa,o maria ta,ce p**a mea te-ncrunti asa?
copii tai de foame mor
baga-mi-as p**a-n gatul lor

(pasa)
mai omule,tu esti nebun? sau vrei pe ieniceri sa-i pun
sa-ti unga c**ul cu magiun
si capul p***i cu sapun?

nici nu pleca arabul cand…
un cal vazura alergand
si tot fugind calul spunea:
c**a-m-as pasa-n gura ta
ca n-ai vrut sa ma iei

Petrol si Razboiul din Irak

Discutam ieri cu un prieten despre incursiunea armata in Irak si despre obiectivul sau rea. De fapt discutia începuse de la faptul ca el vroia sa-si cumpere o casca din al II-lea razboi mondial, fapt caruia eu nu ii vedeam sensul, daca nu esti colectionar. Dupa ce am terminat de discutat am reflectat un pic asupra discutiei, si stindul pe prietenul meu, o persoana care se lasa usor condusa de emotii, mi-am explicat dorinta acestuia de a-si cumpara aceea casca, si anume era si este mare fan Sven Hassel. Discutia a evoluat si sa ajuns la, cum spuneam si mai sus, razboiul din Irak. Tot sustinea cliseul ca americani sau dus in Irak dupa petrol, dupa parerea mea o mare minciuna. Razboaiele in epoca moderna sânt o afacere foarte profitabile pentru oameni foarte puternici, care pot influenta economia sau politica unor state puternice precum Mare Britanie si SUA. In plus ori ce om politic are nevoie de o camarile care sa îl sustina financiar in campanie, si pe care, daca va câstiga o va remunera generos cu contracte banoase cu stat. Acest lucru nu se încadreaza dupa parerea mea in teoria conspiratiei ci mai degraba sânt niste lucruri nespuse dar pe care toata lumea le stie.

Am citit recent o carete despre Blackwater, in care se spunea ca securitatea oficialilor americani din Irak reprezinta cea mai mare afacere a razboiului, afacere care a depasit cu mult afacerile traditionale ale razboiului cum ar fi fabricare armelor, munitiei, uniformelor, hranirea si cazarea soldatilor. Afacerea cu securitatea, are orizonturi largi, din cauza teroristilor, daca se va extinde sau nu depinde de ce intentii au oamenii care intra in camarila liderului politic al SUA, dar sa revenim la ale noastre. Asa ca, când ai un stat ca Arabia Saudita de partea ta (loialitate dovedita in timpul primului razboi din golf, iar lucrurile mie nu mi se pare ca sau schimbat mult de atunci) la ce sa te mai chinui sa duci niste oameni, sa cheltuiesti bani sa ii mentii acolo, ca om politic sa pierzi popularitate pentru ca acolo îti mor soldatii pentru niste petrol. Irakul nu a fost unu dintre cei mai mari exportatori de petrol din lume, pentru ca au avut embargo mai muti ani, asa ca nu pot nici sa santajez cu oprirea exporturilor de petrol. Mare parte din consumul intern al SUA vine din Golful Mexic iar sa transporte. Pe bursa petrolului, razboiul din Irak nu a facut decât sa isterizeze brokeri, lucru care a dus la o crestere neasteptata a pretului barilului de petrol, facând jocurile unor afaceristi si speculanti de nivel mondial. Acest lucru îmi întaresc si mai mult ideea ca SUA, una dintre cele mai puternice tari din lume, este condusa mai mult sau mai putin de niste oameni de afaceri foarte influenti, camarila a actualului lider politic al SUA.

Lucru care ma mirat la rationamentul prietenului meu a fost faptul ca a considerat toate aceste argumente ca fiind false, lansate doar ca sa dezinformeze, iar judecata lui se construia pe un rationament foarte simplist, cel ca americani sau dus in Irak doar pentru petrol si nu pentru ca ei nu ar avea, ci din dorinta de avea mai mult. Explicatia razboiului din Irak pentru petrol a fost prima pe care am auzit-o de la adepti teoriei conspiratiei care sa grabeau sa faca precizari despre scopul adevarat al razboiului din Irak, dar timpul nea dovedit ca sau înselat.

P.S.: Ma gândesc ca acuma, la ceva timp dupa ce au cucerit Irakul americani au început sa care petrol irakian in SUA?

PNL

PNL este la ora actuala unu dintre cele trei partide importante din politica româneasca. Crin Antonescu, mi se pare unul dintre cei mai abili si inteligenti lideri din politica româneasca, cu un discurs foarte bun si cu un trecut greu atacabil, nepatat de afaceri murdar, este unu dintre oameni care vor domina politica din românia pentru mult timp de acum înainte. Eu sunt unu dintre simpatizanti PNL-ului, dar si a lui Crin Antonescu. Având spiri antreprenorial, cautând mereu o modalitatea de a face bani, am ajuns sa îmbratisez doctrina liberala (atât cat o cunosc). Am ales PNL deoarece este singurul partid de dreapta important de pe scena actuala a politic românesti, dar si pentru ca este un partid care nu se trage din FSN (ca PSD sau PD-L) si in care nu au fost activisti comunisti foarte activi sau simpatizanti înfocati ai vechiului regim, vopsiti in capitalisti (probabil ca sânt si in PNL, dar nu atât de multi ca in celelalte partide ca PC, PSD, sau PD-L). PNL are un trecut istoric foarte bogat ca partid de suflet al Bratienilor, partid care a guvernat destinele romanilor in niste perioade istorice grele, asumându-si decizi politice importante si controversate, care sau dovedit inspirate. Unul dintre sloganurile PNL-ului „Prin noi însine” defineste atitudinea si modul de gândire al penelistilor. Încredere nu îmi insufla doar Crin Antonescu, sau doar doctrina liberala, ci si lideri politici secundari ca si Vosganian sau Orban. Singura eminenta cenusie este Dinu Patriciu, miliardarul partidului, omul care este acuzat ca manipuleaza lideri partidului, si care este acuzat de niste afaceri nu tocmai curate.

PNL a trecu prin niste încercari foarte grele in politica postrevolutionara specifice unei politice de tranzitie in care vechiul regim inca îsi mai face simtita prezenta si unde politia politica si santajul cu listinguri si cu înregistrari ale convorbirilor telefonice este ceva normal. Una dintre cele mai puternice lovituri politice a fost cea in cere Traian Basescu a scindat partidul, multi lideri politici plecând din PNL, lideri care mai târziu sau dovedit ai fi foarte apropiati ca Gheorghe Flutur. Alta a fost la mineriada, in ’90 când, mineri, au fost chemati in Bucuresti pentru a dispersa manifestanti din Piata Universitati, majoritatea penalisti. Tot cu aceasta ocazie a fost devasta si sediul PNL.

Cred ca la oara actuala PNL-ul este partidul oamenilor care vor alt ceva care îsi doresc schimbare, iar Crin Antonescu este omul care poate face acesta schimbare. Voi reveni si cu alte articole despre PSD si PD-L.